Arhive categorie: ARTICOLE

Rezilienta sau cum ies copiii din experientele traumatizante

Aceasta tema este discutata zilele acestea de catre diferiti specialisti in protectia copilului intr-un proiect pe care CFCECAS il implementeaza in parteneriat cu Austria si Rusia: Rezilienta si competentele sociale.

In Romania, echipa de cercetare include doi asistenti sociali: Lucian Caciamac si Adela Setet si doua persoane resursa : Ana Radulescu si Herbert Paulischin.

Va prezentam aici abordarea si conceptul rezilientei. Proiectul va continua cu propunerea unor abordari si modalitati prin care poate fi asigura rezilienta la copii.


Tema rezilientei este legata de tema saraciei. Daca vrem sa intelegem rezilienta, trebuie sa intelegem cum anume functioneaza saracia si cum anume este transferata de la o generatie la alta. Saracia este rezultata din mult mai mult decat resursele financiare: este, spre exemplu, legata de calitatea relatiilor dintre parinti si copii, de timpul pe care parintii il petrec cu copiii pentru a invata impreuna. In rezilienta sunt importante intrebari cum ar fi : au parintii deopotriva timpul si abilitatile pentru a face activitati care sa ajute copiii sa preia alte modele care sunt mult mai functionale decat propriile modele?

14453884_540509579488746_999588683_o

Din cercetarile existente, saracia este transmisa intergenerational. Avem a treia generatie de persoane care beneficiaza de beneficii sociale si traiesc la limita saraciei. Dar copiii mostenesc mai mult decât cultura sărăciei; ei mostenesc asteptarile culturale si sociale ale parintilor, precum si abilitatile de a prelua si a lucra cu modele care sa le asigure accesul la resursele lumii in care traiesc.

Cand vorbim de rezilienta, nu vorbim doar de posibilitatea persoanei de cadea si a se ridica in momente dificile, ci vorbim, de exemplu de cat spatiu au copii pentru a invata, cat de stabil este contextul social al copiilor pentru a asigura deschidere spre ceva diferit, daca copiii au persoane de referinta stabile, daca copiii au relatii de atasament pe termen lung sau daca au un grup de prieteni stabili cu care pot discuta in situatii traumatizante sau dificile.

Procesul de invatare sociala este mostenit, atat sub aspectul continutului, dar si a modelelor. A invata presupune nu doar sa faci fata situatiilor, dar si sa eviti situatiile dificile. Cand vorbim de invatare avem, de asemenea, un proces care se repeta si se mosteneste de catre copii de la parinti.


Rezilienta este despre modelele pe care copiii le reproduc. Copiii reproduc sistemul parintilor, iar in cazul acesta ne intrebam cum putem sa oferim copiilor un alt tip de model care sa le asigure rezilienta ? Noi vrem ca memebrii familiei sa ramana impreuna, dar asta duce la reproducerea problemelor. Cum intervenim in familie fara sa distrugem structura acesteia, dar aducand modele noi pe care copiii sa le adopte si sa le dezvolte si mentine rezilienta? cum dezvolta copiii aspiratiile lor personale transformand asteptarile parintilor si relationand eficient cu adultii desi renunta la modelel acestora?

Cum ii impingem pe copii in afara sistemelor disfunctionale fara sa ii separam de contextele familie in care traiesc.

Cum sa dezvoltam abilitatile parintilor ca, chiar si atunci cand traiesc in saracie, sa fie capabili sa transfere copiilor un alt model decat cel care le ghideaza propriile alegeri si actiuni. Sa ii invete de planifice pe termen lung, sa evite anumite situatii, sa actioneze si sa aleaga chiar si atunci cand au anumite limitari date de context sau de conditiile financiare.

Rezilienta este o dimensiune multidinamica si trebuie sa gasim modalitati de a pastra rezilienta intergenerational. Dificultatea este insa data de faptul ca desi sunt integrati in familie si functioneaza pe modele familiei, copii trebuie orientati si ghidati spre alte modele care sunt functionale. Cum ii impingem pe copii de la confortul acceptarii modelelor de familie, de la multumirea sau acceptarea a ceea ce au, spre a-si dori si a lucra pentru a avea altceva? Si asta fara sa distrugem structura logica a functionarii familiei? Cum lucram cu limitarile pe care le au pentru a deschide accesul la resurse ?

Cum anume pot copiii dezvolta competente pentru a iesi din situatii dificile in care se afla, sau altfel spus pentru a iesi din situatii dificile fara sa fie distrusi. Nu vorbim doar de dezvoltarea de abilitati; este despre schimbarea resurselor la care au acces si a modului de accesare si utilizare a acestor resurse.

Iar cand vorbim de rezilienta, vorbim si de rezistenta la schimbare. Vorbim de familie si de individul care trece de granita familiei spre alte perspective existente in afara familei.

De aceea trebuie sa ne intrebam cand si cum intervenim? Unde facem noi asistentii sociali diferenta? Cum putem interveni pentru a nu fi distructivi, ci constructivi ?

Asistentul social gandeste in termen de retele. El conecteaza sistemul social cu sistemul educational, cu sistemul de sanatate, ocupare, locuire, vecinatate, etc.

Nu putem discuta despre rezilienta in afara relatiilor copilului cu cine este in jurul lui.

Dupa nastere, un copil are nevoie de un maxim de siguranta si ingrijire. In procesul de crestere, copilul are nevoie sa experimenteze lumea din jurul lui cu siguranta ca in aceasta calatorie are suportul adultilor din jurul lui. Odata cu cresterea, copilul are nevoie de siguranta si libertate. Iar acest proces este legat de atasamentul dintre copil si adult, precum si de modul in care copilul invata strategii de a relationa cu adultii atunci cand are libertatea de a alege experiente noi.

Cum transferam nevoia copilului de relatii sustenabile cu adultii in cazul copiilor care sunt in sistemul de protectie sociala?

In Romania vorbim de o abordare disfunctionala privind relatia copilului cu adultul. Copiii au nevoie de atasament si siguranta in relatie cu adultii, iar in sistemul de asistenta social vorbim de o abordare in care sunt promovate relatiile de scurta durata dintre copil si adulti, fie ca este vorba de timpul petrecut la asistentul maternal, fie ca vorbim de relatia cu asistentul social.

Astazi se vorbeste si de rezilienta negativa, sau de adultii cu prea multe lipsuri in perioada copilariei. Copiii invata modele distructive pentru a face fata situatiilor cu care se confrunta. Cand colectezi prea multe activitati in minus, atunci copilul poate spune: am suferit suficient, am avut grija de parinti prea multi ani; acum am grija doar de mine. Acesti copii deveniti adulti pierd capacitatea de a se apleca asupra nevoilor propriilor copiii.

14408090_540509572822080_1231916902_oAsistentul social poate interveni la nivel de transferare a informatiilor si a cunoasterii. El poate interveni pentru a introduce anumite modele care desi sunt diferite de cele mostenite de la familie, nu distrug structura familiei si relatiile de atasament ale copilului.

Ca asistent social continui sa conving ca in sistemul de protectie avem copii distrusi pentru ca nu avem capacitatea sa construim, sa pastram si sa transferam relatiile de atasament ale copilului cu adultii cu care intra in contact in sistemul de protectie pe parcursul calatoriei lor de viata.

Asistentul social manager de caz ar trebui sa lucreze ca punct stabil pentru copii. Ce poate sau ar trebui sa dezvolte asistentul social?

Iata cateva exemple:

  • relatii stabile si functionale ale copilului cu familia, prietenii si persoanele din grupurile de apartenenta;
  • oferirea unei persoane de referinta care sa functioneze ca mentor care inlocuieste relatia disfunctionala a copilului cu parintii;
  • dezvoltarea, de catre copil, a unor obiective realiste;
  • dezvoltarea, de catre copil, a abilitatii de a actiona prin luarea unor decizii eficiente;
  • sa ofere copilului contexte in care sa experimenteze eficienta personala ;
  • oportunitatea oferita copilului pentru a se descoperi; asigurarea unor contexte in care sa invete despre capacitatile, resursele, punctele slabe sau puternice pe care le are;
  • sustinerea unei perspective pozitive a copilului asupra propriei persoane;
  • dezvoltarea capacitatii copilului de a dezvolta o perspectiva pe termen lung ;
  • dezvoltarea capacitatii copilului de a-si vizualiza obiectivele;

Putem masura rezilienta? Avem indicatori? Este un subiect cu care vom reveni pe masura dezvoltarii conceptului de către asistentii sociali implicati.

Anunțuri

Care este pachetul competentelor de munca cerute unui viitor angajat, asistent social sau personal din serviciile sociale după 2020?

2020logo_BlueCum va arata societatea de maine si cum ne pregatim copiii si tinerii pentru a gasi si mentine un loc de munca?

Care sunt competentele de baza (cele de munca, nu cele profesionale) care vor fi cerute unui angajat in viitor?

Forumul Economic Mondial a identificat 10 competente de munca cerute in viitor fiecarui angajat. Numai ca aceste competente nu sunt comportamente independente, ci de fapt sunt o imbinare eficinta a unor pachete de competente.

Iata care sunt cele 10 competente de care veti avea nevoie la locul de munca, dupa 2020:

  1. Gandirea flexibila – adica acea capacitate de a renunta la actiunile ineficiente si de a rezolva problemele in alt mod care sa duca la rezultatele dorite, capacitatea de a aborda strategii noi cu usurinta, de a vedea situatia in dezvoltare si a prezice rezultatul diferitelor variante, capacitatea de a selecta informatia si a gasi solutii rapind utilizand o diversitatea de abordari;
  2. Negocierea – adică acea capacitate de a gasi solutiile in care ambele parti castiga, capacitatea de a crea un compromis care sa avantajeze ambele parti, excluzand impunerea punctului de vedere asupra celorlalti;
  3. Orientarea spre servicii atunci cand munca ta implica o alta persoana (din interiorul echipei sau dintre beneficiarii/clientii serviciului) – adică acele competente care faciliteaza oferirea celui mai bun serviciu, utilizand resursele existente, intr-un timp cat mai scurt. Aceasta inseamna să actionezi proactiv si sa ai capacitate de a observa deopotriva detaliile si ansamblul, adica să lucrezi astfel incat sa fie evitata aparitia problemelor, sa menti persoana informata asupra modului de derulare a procesului de rezolvare a unei probleme pe care o are, sa ai capacitatea sa folosesti informatiile pe care le ai in cel mai eficient mod si sa te asiguri ca serviciul oferit are impactul pe care l-ai planificat;
  4. Capacitatea de a discerne si a lua o decizie – adica un pachet complex de competente interconectate, cum ar fi: capacitatea de a percepe si distinge detaliile unei situatii, capacitatea de a urma un proces cognitiv de analiza si selectare de concluzii, capacitatea de a formula o opinie sau de a face o distinctie critica asupra ideilor, oamenilor sau situatiilor, capacitatea de a evalua, compara si delibrea;
  5. Inteligenta emotionala – adica acea capacitate de a gestiona propriile emotii si de a identifica in mod corect emotiile celorlalti, constientizarea starilor interioare si interactivitatea sociala eficienta;
  6. Coorodnarea cu ceilalti – adica acea capacitate de a-ti organiza propria activitate prin corelarea acesteia cu intreg pachetul din care ea face parte, capacitatea de a face fata obstacolelor si de a mentine activitatea in miscare spre atingerea obiectivului, separarea sarcinilor si corelarea lor cu munca celorlati colegi relevanti pentru fiecare sarcina la un moment dat, capacitatea de a prioritiza activitatile astfel incat sa asigure derularea logica, fluida in raport cu intreg pachetul din care face parte;
  7. Capacitatea de a administra relatiile cu oamenii – adica acea capacitate de a asigura maximizarea eficientei si productivitatii interactiunii cu ceilalti pentru beneficiul tuturor;
  8. Creativitatea – capacitatea omului de a realiza noul, sub diferite forme, de a releva aspecte deosebite, necunoscute ale realitatii, de a elabora cai si solutii originale de rezolvare a poblemelor si a le exprima in forme personale inedite;
  9. Gandirea critica – adica acele competente care sustin un proces mental de analiza si evaluare a unei idei sau situatii, capacitatea de reflectie, de conexiune logica intre idei si argumente, de a intelge relvanta unor informatii sau cunostinte si de a construi argumente noi, precum si capacitatea de a distinge intre fapte, opinii si judecati;
  10. Rezolvarea problemelor complexe – adica o utilizare imbinata a tuturor celorlalte competente de mai sus;

 

%d blogeri au apreciat asta: